 |
Farisei
Rãdãcinile acestei secte pot fi urmãrite din sec.
II î.Cr. - pânã la Hasediti.
1. Alãturi de Tora, ei considerau la fel de inspirati si plin
de autoritate tot materialul continut în traditia oralã.
2. Cu privire la relatia dintre vointa liberã si determinare,
ei aveau o pozitie de mijloc, fapt ce fãcea ca nici vointa liberã,
nici suveranitatea lui Dumnezeu sã nu o poatã exclude pe
cealaltã.
3. Ei acceptau o ierarhie dezvoltatã a îngerilor si demonilor.
4. Ei învãtau cã existã un viitor
pentru cei morti.
5. Ei credeau în nemurirea sufletului si rãsplãtirea
dupã moarte.
6. Ei erau adeptii egalitãtii umane.
7. Accentul învãtãturii lor era mai curând
etic decât teologic.
Saduchei
Probabil cã începutul lor dateazã din perioada Hasmoneanã
(166-63 î.Cr.). Sfârsitul lor este înregistrat o datã
cu cãderea Ierusalimului. (70 d.Cr.)
1. Ei negau cã legea oralã avea autoritate si obligativitate.
2. Ei interpretau Legea mozaicã mai literal decât fariseii.
3. Ei sunt foarte exigenti în privinta puritãtii levitice.
4. Ei puneau toate pe seama vointei libere.
5. Ei sustineau ideea cã nu este nici înviere din morti
si nici viatã vesnicã.
6. Ei respingeau credinta în îngeri si în demoni.
7. Ei respingeau ideea unei lumi spirituale.
8. Ei acceptau ca fiind canonice doar cãrtile lui Moise.