Necurãtia (gr.akatharsia), adicã pãcatele sexuale, faptele rele si viciile incluzând gândurile si poftele inimii.
    Alte traduceri pentru alte aparitii ale cuvântului: necurãtie (Romani 1: 24), vieti trãite în necurãtie (2 Corinteni 12: 21), dorinte triviale (Efeseni 4: 19), motivatii josnice (1 Tesaloniceni 2: 3), indecentã (Efeseni 5: 3; Coloseni 3: 5).
    Akatharsia este un cuvânt care îsi are originea în lumea fizicã, si-a croit drum în lumea ritualã si ceremonialã si a ajuns în sfârsit în lumea moralã.
    i. Akatharsia înseamnã, în primul rând, murdãrie fizicã si materialã. În papirusuri, spre exemplu, într-un contract referitor la transferarea proprietãtii unei case, fostul proprietar se angajeazã sã lase casa fãrã urmã de akatharsia. Casa va fi lãsatã curatã si fãrã nici o murdãrie. Apropiat de acest sens este sensul medical al cuvântului. Acesta se referã la impuritãtile care se strâng în jurul unei plãgi sau a unei rãni (Hippocrates, Fract.21). Platon îl foloseste referindu-se la impuritãtile care se strâng în corp, si pentru care splina actioneazã ca un fel de organ absorbant (Platon, Timeu 72 C). Prin urmare, akatharsia este murdãrie sau starea de murdãrie, în sensul fizic al cuvântului.
    ii. Akatharsia, în Vechiul Testament, în limba greacã, semnificã de cele mai multe ori impuritate ritualã si ceremonialã. Sunt aproximativ 20 (douãzeci) de cazuri din acestea în Levitic, si toate se referã la o astfel de impuritate. Se foloseste, de exemplu, cu referire la impuritatea animalelor necurate (Leviticul 20: 25). Se foloseste cu referire la starea femeii în timpul ciclului (Leviticul 18: 19). Aici apare ceva semnificativ. Este adevãrat cã aici referinta este cu privire la interdictiile care fac o persoanã sau o fãpturã sau un lucru necurate din punct de vedere ceremonial. Dar lucrul esential în legãturã cu aceastã necurãtie ceremonialã este cã, atunci când cineva este într-o asemenea stare, el nu se poate apropia de Dumnezeu. Într-o asemenea stare, persoana nu poate sã intre în Templu si nu poate sã ia parte la serviciul de închinare. A încerca sã faci asa ceva, ar însemna sã-ti atragi asupra ta mânia lui Dumnezeu (Leviticul 22: 3). Asadar, în sensul ritual, akatharsia este ceea ce face imposibil ca o persoanã sã vinã în prezenta lui Dumnezeu; aceasta îl tine la distantã de Dumnezeu.
    iii. În final, akatharsia pãtrunde în lumea moralã. Termenul este folosit pentru a descrie desfrânarea unei femei usoare si imorale (Osea 2: 10); este folosit pentru a defini necurãtia moralã care distruge o natiune (Mica 2: 10). Existã un bun exemplu al acestui sens în Proverbele, unde se spune despre nebun: "El se bucurã de toate lucrurile pe care Dumnezeu le urãste si el este distrus din cauza necurãtiei sufletului".
    Termenul nu este comun la scriitorii clasici, dar Demostene îl foloseste referindu-se la josnicia intolerabilã a unui om care în mod ostentativ si-a cãlcat jurãmântul pentru a jigni un prieten, si care mai pretinde cu ipocrizie cã-i este prieten (Demostene, (Împotriva lui Meidias) 119). În cazul acesta akatharsia înseamnã viciu moral care te dezgustã la vederea lui.
    Deci, în termenul akatharsia sunt cuprinse trei idei:
    i. Este calitatea a ceea ce este întinat si murdar. Existã un fel de gândire care este ea însãsi întinatã si care întineazã tot ceea ce trece prin ea. Ea poate sã reducã cea mai frumoasã actiune la o motivare josnicã, si poate sã pângãreascã lucrurile cele mai pure, cu o glumã obscenã.
    ii. În aceastã impuritate existã o anumitã calitate respingãtoare. Ea stârneste dezgust si aversiune în orice persoanã decentã care o percepe. Existã un gen de persoane care se cred uneori destepte când, de fapt, ele stârnesc în mintea ascultãtorilor si a celor care intrã în contact, pur si simplu, un cutremur de dezgust.
    iii. În acest cuvânt rãmâne ideea a ceea ce separã pe om de Dumnezeu. înainte de a intra în lumea moralã, dupã cum am vãzut, akatharsia a descris necurãtia ritualã si ceremonialã, care dupã interdictiile din timpurile acelea, îl excludea pe om din prezenta lui Dumnezeu. În lumea moralã aceeasi idee continuã sã fie legatã de cuvânt. "Ferice de cei cu inima curatã, cãci ei vor vedea pe Dumnezeu!" (Matei 5: 8). Pãcãtosul care se pocãieste nu-L va gãsi niciodatã pe Dumnezeu departe, dar pãcãtosul care se laudã cu impuritatea lui a ridicat o barierã între el si Dumnezeu.